O veche zicală spune ca aşa cum începi săptamîna, asa îţi merge pe parcursul ei, ei bine, echipa A.F.IRFF ONUS, împreuna cu Michael Stout au reuşit sa înceapa şi sa încheie un nou proiect de cinci zile (11-15 august) pline de zîmbete şi distracţie în incinta taberei “Alunelul” din Dănceni, Ialoveni. Ceea ce a făcut aceasta tabăra una deosebita au fost copiii de la internatul nr.2 din capitală, nişte copii de aur care au trait momente de neuitat alături de noi. Programul nostru a presupus activităţi pentru copii de pîna la 11 ani, între orele 12-14 şi pentru cei de la 12 in sus, între orele 17-19. Jocurile propuse au scos la iveala temerile şi curajul copiilor, i-au facut mai puternici şi nu in ultimul rînd le-a redat pofta de viaţă.
Prima zi şi-a dat startul cu unul dintre cele mai populare jocuri din lume “The Bridge” (Podul). Participanţii trebuiau sa-şi găsească perechea cam de aceeaşi statura şi fată in fată ţineau doua beţe, impreuna formind un pod improvizat. Cei ce se regaseau la începutul podului aruncau beţele lor şi urcau podul, parcurgind distanţa cu grija. Cel mai dificil a fost echilibrul şi învingerea fricii pe care copii trebuiau să le aibă in conştiinţă. Un alt joc a fost acela prin care o minge imensă cu aer trebuia dusă în poarta adversarului, adică echipele cu bandaje Roşii şi Albastre. În caz că bandajul de culoarea cuvenita se rupea, sau era ruptă de inamici, copii trebuiau sa mearga la bază pentru a-şi lega alta, astfel ca echipa cealaltă avea la momentul dat mai multă putere. ”Băsmăluţa” i-a entuziasmat pe toţi, căci cu toate ca părea un joc simplu, era nevoie de o doză mare de concentrare. În grupuri mici fiecare raspundea la întrebarea “esti gata?” pusă de persoana aflată în mijloc. Dacă basmaua nu era scoasă din mîini, atunci rolurile se inversau. Alta activitate presupunea urmatorul lucru: echipelor li se dădeau cuvinte care trebuiau să fie reprezentate celorlalti membri prin desen, in schimb primeau cîte un punct pentru fiacare cuvint ghicit.
Ziua de miercuri a fost ziua provocarilor, deoarece copii, organizaţi in echipe treceau prin diferite probe organizate de fiecare voluntar în parte pentru a obtine pe rind literele cuvintului format din 7 litere (mistreţ). Daca echipa îndeplinea provocare, primea litera, daca nu, trebuia să intuiască în final cuvintul. Dragonul Rosu contra Dragonului Albastru presupunea formarea a doua echipe care trebuiau sa rupă coada celeilalte, adică să rupă aţa ultimului membru aflat la sfirsitul rîndului. Activitaţile din această zi au culminat cu jocul “Viruşii” în care cineva era virusul. El prindea pe altcineva, care devenea la rîndul său virus şi ajuta la “virusarea” tuturor. În final toti au ajuns sa fie viruşi, dar nu orice viruşi, ci unii cu zimbetul pînă la urechi.
În ziua a treia funia a fost elementul de bază, deoarece unul dintre jocuri presupunea tragerea ei de catre echipele adverse (rosie şi albastră) în parţi diferite, iar altul presupunea tragerea funiei pîna la poarta cuvenită. Echipele s-au dovedit a fi la fel de puternice, scorul final fiind de 1-1. Jocul întrebarilor a adus faţa în faţa şapte echipe în interiorul carora trebuiau sa fie puse întrebari la care trebuia să se raspunda tot cu întrebari. Deşi pare simplu, participantii au fost amăgiţi lesne de întrebarile-capcana şi fară să-şi dea seama, ieşeau din concurs.
Un joc captivant, dar in acelaşi timp destul de dificil a acaparat întreaga ziuă de vineri. Acesta presupunea acumularea punctelor de catre echipe sub forma unor beţisoare. Echipa cu cele mai multe puncte învingea. Dar aceasta nu e totul, deoarece ei trebuiau sa treaca peste anumite bariere. În joc erau implilcaţi încă cinci actori: îngerul albastru, rosu, negru , auriu şi banca. Îngerul albastru trebuia să fie prins pentru a da echipei o provocare, dacă o îndeplinea, primea un punct. Cel rosu, şi cel mai periculos de fapt daca prindea cel putin un membru dintr-un grup, dădea o provocare pentru a le lua doar jumătate din puncte,sau în cel mai rau caz, toate. Îngerul negru avea cam aceeaşi misiune, doar că putea fi ingheţat de către cel mai mic membru al echipei. În final, cel auriu înger care dacă era atins oferea jumatate din punctele acumulate de copii. Banca avea un rol însemnat, deoarece punctele trebuiau să fie depozitate în ea, în caz contrar doar jumatate din ele se luau în consideraţie. O încercare grea a fost faptul ca banca era greu de găsit în pădure, iar îngerii “răi” luau făra milă punctele participanţilor. La sfirşitul zilei am organizat discoteca pentru toţi copii de la internat, ei avind posibilitatea de a se manifesta în arta dansului.
Ultima, dar cea mai surprinzatoare şi plină de nostalgie zi a reuşit sa unifice fortele tuturor, deoarece ea s-a dovedit a fi una pe cît de încarcată, pe atît de amuzantă. “Gigantii şi cavalerii” işi are urmatoarea istorie: satul cavalerilor a fost atacat de giganţi, cavalerii vor să se razbune, dar pentru aceasta trebuie să patrundă pe teritoriul giganţilor, să se urce în copacii din gradina lor şi să fure amuletele magice. Dacă un baiat reuşeşte să ia o amuleta, trebuie urgent sa-şi găseasca o fată pentru a se ţine de mîina, iar în cazul unei fete, trebuie un baiat, căci doar el poate ţine la gît amuleta. Dacă trei perechi cu amulete reuşesc să înconjoare un gigant, acesta moare. În final, cei de la tabara “Alunelul” s-au descurcat de minune şi toţi giganţii au fost nimiciţi. Un alt joc presupunea ascunderea a patru flaguri de culorile roşie, galbenă, albastră şi verde în desişurile pădurii. Patru echipe legate cu aţa de culoarea respectivă trebuiau să-şi găseasca propria bază, să o păzească şi să fure steagul altor echipe. Pentru toţi acest joc a fost unul de neuitat şi plin de aventuri. Un fapt demn de admirat a fost cel prin care toţi am strins gunoaiele de pe stadionul taberei, locul în care s-au desfaşurat multe din activitaţi.
Timpul petrecut împreuna cu copii de la orfelinatul nr.2 nu s-a dovedit a fi în zadar, deaorece am reuşit să reînviem cele mai frumoase valori precum prietenia, pacea, dragostea şi buna întelegere. Activitaţile propuse au evidenţiat o altă lume a copilariei, o lume care de multe ori e necunoscută pentru cei pedepsiţi de soartă. Să fim îngaduitori şi să nu ezităm a întinde o mîină copiilor, viitorului nostru, deoarece doar impreună putem crea o omenire plină de armonie!!!
Petrea Aurica
Blogul: http://irffmd1.blogspot.com
Foto: http://picasaweb.google.com/cirpalanick
Video: http://www.youtube.com/irffmd
Web: www.irffmd.net
Asociaţia aduce mari mulţumiri conducerii taberei, copiilor, voluntarilor, partenerilor şi nu în ultimul rînd instructorului internaţional Michael Stout care au adus un mare aport în petrecerea taberei cu succes.
No comments:
Post a Comment